Bobiţe de proză arhiscurtă

Pereche
Răcitura şi Friptura păşeau pe ulicioară ţinându-se de mână.
- Ce rece eşti, măi Răcitură !
- Iar tu, măi Friptură, eşti aşa de caldă !
- Nu îndeajuns ca să te încălzesc şi pe tine...
- Dar nici eu nu sunt destul de rece, încât să te răcesc şi pe tine.
Se ţineau de mână şi-şi păstrau temperatura, niciuna nu ceda.

Inteligenţă patogenă
Virusul gripei porcine făcea plajă pe o mască de protecţie şi-şi râdea în barbă :
- Proşti de bubuie oamenii ăştia ! N-au minte nici cât un virus ! Fabrică tot felul de vaccinuri ca să lupte împotriva mea, însă nu habar n-au cât de repede mă adaptez eu…

Hotărâre definitivă
Şi-a petrecut dimineaţa citind articole despre diete de slăbit, savurând două croasante. Pe la prânz, între o supă, o ciulama, şi nişte gogoşi la desert, chibzui că dieta Montignac i s-ar potrivi : mănânci ca porcu’, devii sifidă. Acasă, o aştepta Maricel cu un tort de fructe, o minunăţie ! Aniversau zece ani de căsătorie. Îl isprăviră din trei infulecaturi.
Înainte de culcare, întinşi în pat cu burta-n sus, căznindu-se să mistuiască tortul, hotărâră împreună să înceapă cura de slabire …de mâine !

Reflex condiţionat - LeoPA

- Încetează !
Şi poc ! una peste degete.
Căpătase ticul de când lucrase ca paznic de noapte la un depozit de fier vechi. Singur în cabină, asculta toată noaptea muzică la radio - ce altceva avea de făcut ? Şi ţinea ritmul, bătând ascuţit cu arătătorul în masă. De atunci, de câte ori auzea muzică...
- Ţi-am zis să nu mai baţi ? Mă scoţi din sărite ! Măcar de-ar fi singurul tău defect !
Îşi muşcă limba şi-i aruncă Maricicăi o privire de câine jignit.

Legenda nescrisa a lui Speedy Gonzales

Rosita gateste fasole. Fasolea e picanta. Picanta de la chili.
Gonzalito infuleca. Inghite cat patru. Toarna si-o tequila.
- Ay, ay, ay ! Dios mio, Rosita, mis hemorroides !

Si Speedy Gonzales i-a ramas numele !



Ideea personajelor imprumutata de la Mikka

Pentru om, cu mizantropie

Daca tu esti ala care imi impinge cosul de cumparaturi in partile moi, la rand, in magazin, atunci nu-mi place de tine. Daca esti ala care imi serveste aroganta cu lingurita, nici de tine nu-mi place. Nici de tine, ala de crezi ca omul a ajuns pe luna. Dar nu te invinovatesc decat de naivitate, scenariul si regia au fost impecabile, fara a spera vreun Oscar. Datorita tie mi-am facut din mizantropie o pasiune in ultimii ani din viata. Departe zilele cand cheltuiam zambete pe oameni, orzul pe gaste.
Am invatat sa nu contez pe tine si ca nu contez pentru tine, dar astazi trebuie sa-ti marturisesc si eu ca… nici tu nu contezi pentru mine. Desi ma tem ca oameni ca tine o sa decida destinul lumii asteia, pentru ca majoritatea decide calea.
Esti, intr-adevar, mai sus decat mine. Multumesc destinului ca, in acest fel, nu interactionez cu tine.
Oamenii aleg sa fie prosti.

Iarna romaneasca

Fotografii dintr-o iarna trecuta, facute de dicolo de geamul compartimentului de tren. De data asta, natura m-a fortat sa fac poze alb-negru.

Alta zi perfecta

Crampeie dintr-o vara veche de doi ani.

Au şi fluturii un rost - LeoPA

Lepidoptera îşi desfăşoară aripile. Falduri de polen şi scorţişoară măcinată, fără foşnet. Ou, larvă, pupă, adult. A urcat fiecare scară, cu migală. Asta-i ultima, cea mai glorioasă, cea mai vremelnică. Şi-a simţit mugurii de aripi încă de când era doar o larvă respingătoare, şi a ştiut că e o fiinţă aleasă. Acum vorbeşte cu aripile. Poartă înscris pe ele, cu tuş nobil, mesajul pe care-l fâlfâie întregii firi : toate au un rost, chiar şi fluturii.

Meditaţie - LeoPA

Făcea echilibristică-ntr-un picior pe balustradă. Fusese, pesemne, într-o altă viaţă, vreo barză sau vreun cocostârc. Se simţea pe jumătate plin, pe jumătate gol, şi nu era decis ce atitudine să adopte : una optimistă , sau una pesimistă ? I-ar fi plăcut să aibă aripi şi cioc, să aducă nou-născuţi la case tinere. « Vise deşarte. Iar am băut prea mult ! »

LeoPA creat pentru concursul
PAfoto, organizat de Calin.

Menire - LeoPA

Paharul filtră întregul univers prin pantecu-i purpuriu şi zâmbi enigmatic. Niciodată zările nu se mai poleiseră cu aşa zvon de aur, ca la întâiul apus de soare. Cu nara largă, adulmecă toate miresmele pământului împreunate în măruntaiele sale, purtând solemn misiunea cu care-l înnobilase Mâna Divină, ca urmaş al Potirului Sfânt. Omul îl va săruta golindu-l, îl va umple iar. Aburii suflului său îi vor tulbura limpezimea. Va primi licoarea în căuşu-i de sticlă, şi se va adânci fericit în beţie.


LeoPA creat pentru concursul
PAfoto, organizat de Calin.

Sacra si profanul - LeoPA

Mirosul de tocăniţă se înălţă în aer, luând stomacurile goale prin suprindere. Sprâncene ridicate, nări dilatate. Cei ale căror neveste găteau prost erau hipnotizaţi. Cei care mâncau bine acasă înghiţeau în sec. Cu toţii nădăjduiau la o lingură din fietura binecuvântată, privindu-şi chiorâş recipientele cu mâncare.
Brusc, năvăli în încăpere Gogu, trântind uşa de perete, spărgând liniştea cucernicilor pofticioşi. Strâmbă din nas, căutând instinctiv sursa mirosului :
- Băi, pute a cantină la voi !

Tot nu ştii ce este un PA ?

Proza arhiscurtă este o dovadă a adaptabilităţii literaturii la azi. O consecinţă firească a lipsei de timp - a cititorului modern, a scriitorului modern. PA-ul s-a născut şi dintr-un motiv practic, la fel ca minijupul : e scurt, deci mai comod, mai şic.
Povestea e concentrată într-un miez uşor de rumegat. Asemenea unui desen animat, a unui film de scurt metraj, sau a unei piese muzicale.
Mare scofală, ar spune unii ! Pentru creatorul de PA-uri, respectarea limitei de 500 de caractere este o provocare. Dar, pentru că proza arhiscurtă este un gen literar (încă neoficial, dar e o chestiune de timp !) foarte permisiv, această limită poate fi niţel depaşită. Sunt fraze care chiar nu pot fi ciuntite !
Secretul (al meu, cel puţin) e să fii zgârcit cu detaliile, generos cu esenţa.
Arhiscurt nu înseamnă superficial ! Un PA spune mai multe decât pare !

Încă ai nelămuriri ?
Poate-ţi explică mai bine Călin...

Fotografie

Zile cu oameni cu ganduri incalcite
Zile cu foame de miez
Mainile mirosind a ceapa
Parul nins, cimentat
Sangele lent in vene
Alearga nebun
Efect de sauna sub haine
Dragostea puternica, mereu incerta
Caria timpului intangibil
Dureri acute
Somn morbid
Moarte dormita
Viitor mincinos
Fericire batjocoritoare

Ultimului cititor din zi

Ultimul ochi care-mi citeste gandurile e aproape intotdeauna acelasi. Multumesc !
…Si un pian, stiu ca-ti place !

Saracie relativa

Au fost si vremuri cand impartea o lama de guma in mai multe bucati, sa-i ajunga de mai multe ori. Aceleasi vremuri in care desfacea straturile servetelelor de hartie si le folosea pe rand. Aceleasi in care avea de ales : ori isi cumpara bilet de autobuz, ori manca in ziua respectiva. De obicei, covrigi. Vremuri in care cumpararea unei haine sau a unei carti era sarbatoare, in care nu putea onora invitatiile in oras sau nu pleca in concediu.
Cu toate astea, nu s-a considerat niciodata sarac. Simtea acut nevoile materiale, dar se adapta de fiecare data. « Asta am, cu asta lucrez ! » era filosofia dupa care se ghida.
« Saracia e relativa. Mai periculoasa e cea spirituala. »
Nimeni in afara de el nu-si aminteste de aceste vremuri. Pentru ca nimeni, in afara de el, nu le-a trait.

Rendez-vous - LeoPA

- La mine sau la tine ?
Şi-au dat întâlnire sub o frunză de brusture. Melc îşi unsese corniţele cu gel – secreţie proprie. Avea emoţii ca la prima întâlnire. Drăguţă moluscă, gândea. Ce picior musculos, ce corp moale !
Melca îşi lustruise cochilia, şi pe dinafară, şi pe dinăuntru. Poate-l invită la un ceai, şi-o prinde cu podelele nematurate ! Atrăgător băiat, Melc. Are şi casa ! Bine că n-are coloană vertebrală !
Un greiere cânta din scripcă, subţirel, într-o scorbură.
- Dansăm, mon amour ?


LeoPA creat pentru concursul
PAfoto, organizat de Calin.

Incercare de comentariu literar

Numai ce auzii o piesa. Recunosc ca nu prea sunt la curent cu noile aparitii de pe piata muzicala romaneasca. E posibil, totusi, sa nu fie o piesa atat de noua, ci doar necunoscuta mie. Ce ignoranta... Sa nu stii tu capodopera celor de la Vama, "Sâmbătă seara e plin de fete" ?
Ca sa va servesc o mostra din minune, suna cam asa : "E plin de fete, uo-o-ho !" - vedeti ce ureche muzicala, ce talent incontestabil ?
Citind cu atentie textul, n-am putut sa nu notez cateva idei pe margine... Iata :

Autorul se identifica nefericit cu animalele din jungla . Intr-adevar, un bou lefter e patetic ! Da’ stai, boii nu traiesc in jungla…
Autorul afirma ca impresionanta suma de « o sută de parai » este o conditie sine qua non pentru o plimbare sambata seara, intr-un oras aflat in jungla.
Cine-i plin de fete ?
Refrenul este usor de retinut, mai ales datorita abundentei neologismelor.
« Cu sufletul vândut la mall » - subtil, profund…
« Cu bancomat în dormitor » - subtil, profund, din nou… O metafora pe care, totusi, n-o inteleg. Eu o stiam pe aia cu tauru’ in dormitor.
Mi-e greu, cu tot efortul imaginatiei de care dispun, sa-mi imaginez o caprioara cu nasuc de ingeras.
Diminutivele « ingeras » si « sufletelul » imi inspira libidinosenie… La fel ca « papusa »,
« domnisorica », « gagicuta » etc.
Pana la urma, personajul principal e un greiere. Aha ! Il credeam un animal mai fioros… Saracu’, ce-o fi cautand prin jungla ? Si n-are nici masina, jalnic de-a dreptul !
Greierele strica seara zanei. Zana cheama badigarzii.
« Fată simpla ca un mar » - fericiti cei saraci cu duhul !
Shock ! Merele nu cresc printre porci mistreti… Da’ unde ?!
Porcii fac mizerie. Mizeria cade pe ochii greierului. Greierele vrea sa-si dea mizeria... jos.
Zana care a chemat badigarzii naste dor, nu pui vii ; dar e simpla ca un mar, saraca…
Viermanos ?

Cu certitudine, versurile astea au fost concepute de niste suflete sensibile !

Sâmbătă seara în oraş
Animalele se-adună
Fără o sută de parai
N-ai cum să te plimbi prin junglă.

E plin de fete, ooooh,
Cu "fake"-uri de la Louis Vuitton!
E plin de fete, ooooh,
Colagen şi silicon!
E plin de fete, ooooh,
Cu sufletul vândut la mall!
E plin de fete, ooooh,
Cu bancomat în dormitor!

Văd la bar o căprioară, ooooh, cu năsuc de îngeraş.
Cu speranţă, mă apropii de buzele şi sufleţelul ei...

-Pleacă de-aici, băi greiere!
Ce maşină ai afară?
-N-am maşină, zâna mea...
-Bodyguarzi! Imi strică seara!

E plin de fete, ooooh,
Cu "fake"-uri de la Louis Vuitton!
E plin de fete, ooooh,
Colagen şi silicon!
E plin de fete, ooooh,
Cu sufletul vândut la mall!
E plin de fete, ooooh,
Cu bancomat în dormitor!

Cum să fac să te găsesc?
Fată simplă ca un măr.
Printre porci mistreţi,
Merele nu cresc...

Vreau să dau jos
Mizeria lor de pe ochii mei,
S-o văd din nou, la orizont,
Pe fata care naşte dor...

E plin de fete, ooooh...
Plïn de fete, ooooh...

Prima ninsoare

Ninge de cateva ore bune. Teoretic, e inca toamna. Hei, ce-i cu debandada asta ?!
Prima ninsoare poate fi romantica, daca stai intr-o incapere calduta si savurezi un vin fiert dincolo de geam... sau al naibii de enervanta, daca trebuie sa iesi din casa, eventual sa mergi la serviciu. Oamenii sunt mult mai bruti decat pe vreme buna. Calca apasat si imprastie mocirla in toate partile – pe cizmele mele, mai ales. Pentru ca pamantul e inca destul de cald si zapada se topeste. In plus, strazile se infunda cu masini. Si e frig de te doare-n cot de responsabilitati. Si umezeala-n incaltaminte.
Dac-ar veni acum Mos Craciun, l-as intampina cu mainile-n sold si i-as suiera printre dinti : « Du-te de unde-ai venit, cu tot cu zapada ! »